Opinii

PAMFLET – Troaca de lemn şi ultima baie de mulţime

PAMFLET – Troaca de lemn şi ultima baie de mulţime

Autoliv

Banatenii

Bă, e naşpa! Mă bântuie o depresie cosmică şi numai alcoolul  mă mai scoate din starea asta de rahat. În fiecare zi, aflu din presa scrisă sau vorbită că alimentele cu care ne hrănim sunt pline de otrăvuri. Noaptea am coşmaruri cu toxiinfecţie alimentară.

Visez că mă ia SMURD-ul şi că la spital toată suflarea doctoricească mă întâmpină cu nişte pompe imense pentru clismă. Mă trezesc urlând ca un apucat. Ziua mă trec fiorii când văd d‘ale gurii. Pe cât posibil, mă feresc de mâncare, aşa că necesarul de calorii îl iau din băutură. Nu din cea din comerţ, pentru că şi asta e otravă curată. Am cazanul meu şi sunt fericit! Vorba cântecului: Alcoolul este viaţă şi viaţa e alcool-Din zori până-n noapte, trăim în pericol… Deci, popor din astă ţară, alimentul ne omoară! Până şi EU-L meu interior e plin de eu-ri alimentare. Mi se face frig când mă gândesc la genocidul din jurul meu.

Trag o duşcă să mă îmbărbătez. Brrrrrrr… E tare zeama asta de prună,… e tare bună, voiam a zice. Bă, eu nu sunt încă pregătit să dau colţul, aşa că voi lupta până la ultima picătură de alcool ca să-mi salvez viaţa. Nenorociţii ăştia care ne hrănesc îmi fac semne încurajatoare să pap şi apoi  să execut săritura în adâncime la un metru jumate, dar eu nu vreau.

E drept că dacă frunzăresc ziarele locale, constat că generaţia mea a cam  trecut în prima linie. În viaţă e ca pe front, scapă cine poate! Mă gândesc să-mi ţin la Octavian şi un parastas, fiind încă în viaţă. Cu lume multă şi lăutari, ca la nuntă. În deschiderea evenimentului, eu,  aşezat cu mâinile pe piept în troaca de lemn, voi face o ultimă baie de mulţime. Fiecare invitat să-mi dea sărutul de pe urmă şi, în final, eu să mă ridic în uralele tuturor. Să-mi moară moartea, iar eu, beat mort, să mă întorc acasă viu. Hai, că am început să bat câmpii. Cred că asta de la ţuică mi se trage. Şi dacă tot veni vorba de ţuiculiţă, îmi mai torn un păhărel să mă-nveselesc niţel, pentru că umorul ăsta macabru nu-mi face bine.

M-a apucat şi foamea, aşa că am să-mi pregătesc un grătar mare, cât un capac de budă, din carne de porc, nestresat şi asomat în acorduri de harpă. Mai trag un gât şi aşez carnea pe grătarul încins. Salivez precum câinele lui Pavlov. Mirosul îmbietor trezeşte animalul din mine. Muşc din halca rumenită şi uit cu desăvârşire de troaca de lemn şi de ultima baie de mulţime.

CETĂŢEANUL TURMENTAT

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Opinii

Mai multe în Opinii

Cum te lasă ENEL să arzi în casă, fără nici cea mai mică remuşcare. Această companie îşi bate joc de abonaţii săi

Daniel Groza2 iulie 2017

OPINII – Cât de grindeni sunt bănăţenii ?

Banatenii19 iunie 2017

Cetățeanul trece la nivelul următor. De ce devenim banatenii.ro

Daniel Groza17 iunie 2017

Lugoj Taxi, compania care te lasă să mori pe stradă!

Oliviu Gaidos15 iunie 2017

PAMFLET – Amintiri din copilărie

Banatenii1 iunie 2017

PAMFLET – Iartă-mă Coane Franţi, am fost un dobitoc că nu te-am votat!

Banatenii23 mai 2017

PAMFLET – Un surâs în primăvară

Banatenii6 martie 2017

PAMFLET Sfântul Valentin … ne ţine paharul plin!

Banatenii19 februarie 2017

PAMFLET – Între ciumă şi holeră

Banatenii11 februarie 2017

Aşteptăm ordonanţele dumneavoastră

Banatenii4 februarie 2017

Ultimul şut în cur

Banatenii2 februarie 2017

Unde-i unu’ nu-i putere

Banatenii28 ianuarie 2017