Cultură

Monument istoric preţios în centrul Lugojului, ignorat de autorităţile locale

Monument istoric preţios în centrul Lugojului, ignorat de autorităţile locale

Autoliv

O întrebare contemporană, vehiculată în rândul multor lugojeni, este legată de redescoperirea patrimoniului local, respectiv de punerea lui în valoarea : Ce are Lugojul – oraș bănățean de frunte cu o puternică tradiție culturală creioantă prin personalitățile sale – de oferit din punct de vedere turistic?  Perspectiva oficială, pe care o regăsim în pliantele editate de primărie și nu numai,  fundamentată pe numărul  infim  de monumente istorice înregistrate, este una sumbră, injustă pentru istoria bogată a urbei de pe Timiș: ea cuprinde câteva case memoriale, edificii de cult, indicative arhitecturale ale  societății  multietnice locale, și o sumedenie de statui ridicate în perioada interbelică. Realitatea  este, totuși,  alta, iar exploratorul urban o poate descoperi printr-o simplă plimbare în centru istoric al Lugojului, prin contactul vizual cu clădirile, care impresionează prin valoarea istorică sau arhitecturală. Un monument excepțional, necunoscut publicului larg, ignorat cu desăvârșire de autoritățile locale, este imobilul din Str. Nicolae Bălcescu, nr. 9, de lângă supermarketul Carrefour.

La prima vedere, clădirea aflată pe o parcelă de colț – compusă dintr-un corp principal, cu parter, în Str. N.Bălcescu, la care a fost adăugat, în timp, un corp, cu etaj și demisol, dispus longitudinal pe Str. Ștrandului – ne atrage atenția prin fațada principală cu ancadramentele de fereastră evazate în partea superioară și paramentul decorat cu asize în tencuială, elemente eclectice, la modă în primul deceniu al  secolului XX.

Surprinzătoare, în contrast cu modestia fațadei, sunt decorațiile interioare, întâlnite în corpul vechi de clădire, și anume  ancadramente cu  coloane canelate și antablament ale ușilor, precum și somptuosul tavan pictat care înfrumusețeză camera din mijloc. Tema picturii – lumea idilică, tradițională, exprimată prin  decorații cu îngerași, ghirlande, egrete, flori –  agreată de burghezie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ne sugerează gradul de dezvoltare materială a societății lugojene, sensibilitățile vremii și gusturile elevate în materie de artă receptate din spațiul german.

Compoziția plafonului este  dată de un cadru dreptunghiular, ale cărui colțuri sunt marcate de patru portrete istorice ( cavaler în armură; personaj antic; portret femeie; personaj renascentist), în partea mediană a fiecărei laturi aflându-se un panou cu o scenă alegorică – îngerași care se joacă (putti)- simbolizând un anotimp. Spațiul cuprins în interiorul cadrului este compartimentat prin două benzi decorative oblice, în punctul de interesecție imaginar aflându-se, odinioară, candelabrul care lumina încăperea. În jurul cercului central sunt reprezentate figuri feminine (herme), a căror trupuri se termină în fâșii decorative, vrejuri cu flori imaginare, viu colorate. Meșterul iscusit și-a lăsat semnătura, indescifrabilă din cauza degradării picturii, alături de data execuției: “M.Than …pictor, 1882”.

Comanditarul picturii a fost, probabil, un membru al prodigioasei familii Liszka, care a deținut terenul din 1797, dată la care  Anton Liszka, sosit din Regatul Boemiei, a deschis un atelier de frânghierie. El este inițiatorul primului teatru lugojean din apropierea bisericii catolice, inaugurat în 1835. După incendiul devastator din 1842, fiul acestuia, Johann Liszka,  primar al Lugojului în mai multe rânduri, a construit imobilul actual, care în 1883 ajunge în proprietatea pictorului David Klein.

În pofida vicisitudinilor timpului – printre care amintim pericolul iminent al demolării, proces inițiat la sfârșitul anilor ’60, în urma căruia s-a ridicat Casa de cultură a Sindicatelor (1974) – clădirea, în care a funcționat școala particulară de fete “Kis Roza” între 1906-1920, a supraviețuit până astăzi. Edificiul cu certă valoare artistică, aparținând unor reprezentanți de seamă a burgheziei bănățene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este unul din puținele exemple de locuințe urbane care și-au păstrat pictura decorativă, motiv pentru care autoritățile locale trebuie să facă toate  demersurile pentru protejarea lui prin includerea  în lista monumentelor istorice.

 

 

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Mai multe în Cultură

Zeci de artiști urcă pro-bono pe scenă la Festivalul de Folk de la Gărâna, pentru acoperirea cheltuililor cu refacerea locației care a ars

Banatenii10 august 2017

Opera monumentală a unui artist timişorean, pe pereţii unui oficiu de turism din Franţa

Banatenii28 iulie 2017
muzeu Lugoj

Muzeul de Istorie din Lugoj, apel pentru salvarea porților vechi de sute de ani

Banatenii28 iulie 2017

Şcoală de vară în Timiş, pentru studierea Holocaustului. Printre participanţi se află şi doi supravieţuitori

Banatenii24 iulie 2017

Semenic FestRock continuă şi în acest weekend. „Trenul Pierdut” se poate prinde în Poiana Lupului

Banatenii21 iulie 2017

VIDEO Jurnalistul britanic care a realizat documentarul Wild Carpathia, apel pentru salvarea Băilor Herculane: “Guvernul nu face nimic!”

Banatenii19 iulie 2017

A murit actorul care a primit “Oscar”, pentru rolul în care l-a interpretat pe bănăţeanul Bela Lugosi

Banatenii17 iulie 2017

Trupa CARGO urcă în premiera pe scena de La Capiţe, din Timişoara

Banatenii15 iulie 2017

Trupa „Timpuri Noi” deschide SemenicFest Rock de la Gărâna

Daniel Groza15 iulie 2017

Caransebeş, oraşul românesc cu cele mai multe sculpturi monumentale din Europa, realizate de artişti din întreaga lume

Banatenii10 iulie 2017

Amintiri dureroase! Cum au suportat copiii bănăţenilor deportarea în Bărăgan

Banatenii3 iulie 2017

Final de stagiune la Teatrul Naţional Timişoara, cu Rambuku de Jon Fosse

Daniel Groza3 iulie 2017