Inchiriere spatii Lugoj

Cultură

Monument istoric preţios în centrul Lugojului, ignorat de autorităţile locale

Monument istoric preţios în centrul Lugojului, ignorat de autorităţile locale

Autoliv

O întrebare contemporană, vehiculată în rândul multor lugojeni, este legată de redescoperirea patrimoniului local, respectiv de punerea lui în valoarea : Ce are Lugojul – oraș bănățean de frunte cu o puternică tradiție culturală creioantă prin personalitățile sale – de oferit din punct de vedere turistic?  Perspectiva oficială, pe care o regăsim în pliantele editate de primărie și nu numai,  fundamentată pe numărul  infim  de monumente istorice înregistrate, este una sumbră, injustă pentru istoria bogată a urbei de pe Timiș: ea cuprinde câteva case memoriale, edificii de cult, indicative arhitecturale ale  societății  multietnice locale, și o sumedenie de statui ridicate în perioada interbelică. Realitatea  este, totuși,  alta, iar exploratorul urban o poate descoperi printr-o simplă plimbare în centru istoric al Lugojului, prin contactul vizual cu clădirile, care impresionează prin valoarea istorică sau arhitecturală. Un monument excepțional, necunoscut publicului larg, ignorat cu desăvârșire de autoritățile locale, este imobilul din Str. Nicolae Bălcescu, nr. 9, de lângă supermarketul Carrefour.

La prima vedere, clădirea aflată pe o parcelă de colț – compusă dintr-un corp principal, cu parter, în Str. N.Bălcescu, la care a fost adăugat, în timp, un corp, cu etaj și demisol, dispus longitudinal pe Str. Ștrandului – ne atrage atenția prin fațada principală cu ancadramentele de fereastră evazate în partea superioară și paramentul decorat cu asize în tencuială, elemente eclectice, la modă în primul deceniu al  secolului XX.

Surprinzătoare, în contrast cu modestia fațadei, sunt decorațiile interioare, întâlnite în corpul vechi de clădire, și anume  ancadramente cu  coloane canelate și antablament ale ușilor, precum și somptuosul tavan pictat care înfrumusețeză camera din mijloc. Tema picturii – lumea idilică, tradițională, exprimată prin  decorații cu îngerași, ghirlande, egrete, flori –  agreată de burghezie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ne sugerează gradul de dezvoltare materială a societății lugojene, sensibilitățile vremii și gusturile elevate în materie de artă receptate din spațiul german.

Compoziția plafonului este  dată de un cadru dreptunghiular, ale cărui colțuri sunt marcate de patru portrete istorice ( cavaler în armură; personaj antic; portret femeie; personaj renascentist), în partea mediană a fiecărei laturi aflându-se un panou cu o scenă alegorică – îngerași care se joacă (putti)- simbolizând un anotimp. Spațiul cuprins în interiorul cadrului este compartimentat prin două benzi decorative oblice, în punctul de interesecție imaginar aflându-se, odinioară, candelabrul care lumina încăperea. În jurul cercului central sunt reprezentate figuri feminine (herme), a căror trupuri se termină în fâșii decorative, vrejuri cu flori imaginare, viu colorate. Meșterul iscusit și-a lăsat semnătura, indescifrabilă din cauza degradării picturii, alături de data execuției: “M.Than …pictor, 1882”.

Comanditarul picturii a fost, probabil, un membru al prodigioasei familii Liszka, care a deținut terenul din 1797, dată la care  Anton Liszka, sosit din Regatul Boemiei, a deschis un atelier de frânghierie. El este inițiatorul primului teatru lugojean din apropierea bisericii catolice, inaugurat în 1835. După incendiul devastator din 1842, fiul acestuia, Johann Liszka,  primar al Lugojului în mai multe rânduri, a construit imobilul actual, care în 1883 ajunge în proprietatea pictorului David Klein.

În pofida vicisitudinilor timpului – printre care amintim pericolul iminent al demolării, proces inițiat la sfârșitul anilor ’60, în urma căruia s-a ridicat Casa de cultură a Sindicatelor (1974) – clădirea, în care a funcționat școala particulară de fete “Kis Roza” între 1906-1920, a supraviețuit până astăzi. Edificiul cu certă valoare artistică, aparținând unor reprezentanți de seamă a burgheziei bănățene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este unul din puținele exemple de locuințe urbane care și-au păstrat pictura decorativă, motiv pentru care autoritățile locale trebuie să facă toate  demersurile pentru protejarea lui prin includerea  în lista monumentelor istorice.

 

 

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Mai multe în Cultură

Timișoara vrea să “rupă gura” Târgului de Turism al României

Banatenii1 noiembrie 2017

Spinul – operă de artă, pe cea mai modernă clădire a Timișoarei

Banatenii24 octombrie 2017

O piesă a Teatrului Național Timișoara, selecționată în Festivalul Național de Teatru

Banatenii19 octombrie 2017

Marco Mendoza, revine la Timisoara cu un concert extraordinar

Banatenii9 octombrie 2017

Cinci piese prezentate de actorii Teatrului Național din Timișoara, la București, Iași și Oravița

Banatenii3 octombrie 2017

Aura Twarowska este noul Cetăţean de Onoare al Lugojului. Consilierii locali nu au mai respins proiectul

Banatenii29 septembrie 2017

Un artist timișorean deschide sezonul la Pôle Culturel de Drusenheim din Franța

Banatenii25 septembrie 2017

A murit istoricul Banatului: „Am muncit toată viața, ca să trăiesc și după moartea mea“

Banatenii24 septembrie 2017

Evenimente de clasă în debutul stagiunii la Teatrul Național Timișoara

Banatenii14 septembrie 2017

Festivalul de Film Central European a ajuns la Timişoara şi, în premieră, la Lugoj

Banatenii4 septembrie 2017

Ce mesaj a transmis Aura Twarowska, după ce Consiliul Local Lugoj a respins proiectul prin care i se acorda titlul de Cetăţean de Onoare

Banatenii1 septembrie 2017

Când orgoliile consilierilor sunt mai importante decât valorile oraşului. Consiliul Local Lugoj a respins acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare Aurei Twarowska

Banatenii31 august 2017