Cultură

Lugojul la începutul anilor ’20: case cochete cu fațade îngrijite

Lugojul la începutul anilor ’20: case cochete cu fațade îngrijite

Autoliv

           Lugojul păstra la începutul anilor ’20 încă vie amintirea burgului de provincie din Europa Centrală prin fizionomia semiurbană și cordialitatea locuitorilor care, în ciuda apartenenței etnice, au conviețuit în continuare, acceptându-și unul altuia limba și cultura.

           Centrul orașului, configurat înainte de Primul Război Mondial părea încremenit în timp: case cochete cu faţade îngrijie purtând amprenta stilurilor Art Nouveau și Eclectic, cele patru cafenele – Bristol, Amigo, Strasser și Corso – odinioară punctele de întâlnire preferate de burghezia locală, magazinele cu dughene de lemn și vitrine impunătoare străjuiau străzile principale – în special “Corso”, promenada Lugojului de la gară până la catedrala greco-catolică din Piața Regina Maria (Piața Drăgan) etc. Având o populație de 20.036 locuitori în 1920 (din care 7621 români, 4235 maghiari, 5983 germani, 1774 evrei) și 2936 de case, Lugojul a rămas capitala comitatului Caraș-Severin până la reforma administrativă din 1926 (Carașul devine județ cu sediul la Oravița).

          Metamorfoza societăţii provinciale se realizează în raport cu centrul care nu mai este reprezentat de Budapesta sau Viena, ci de București. Prin intermediul ziarului local Răsunetul avem ocazia să observăm revoluția tot mai evidentă a moravurilor care, în opinia contemporanilor, corupe societatea tradițională locală. Adoptarea noilor trenduri europene în materie de muzică și vestimentație este apostrofată tot mai des. Spre exemplu, la petrecerea cârnățarilor din nov. 1922 „[…] dansul nu a început cu o horă sau o lugojană ci cu un Boston” – vals englezesc (Răsunetul, nr. 28 din 1922). Frenezia practicării noilor dansuri pe ritmuri de Jazz, în opoziţie cu muzica tradiţională lăutărească, care răsuna odinioară la petrecerile din Lugoj, este sugestiv descrisă în rubrica „Notiţe” a Răsunetului din 6 februarie 1927: „Lumea întreagă este biată de «histerie», astăzi tânării şi bătrânii cât şi tânările şi bătrâneli se dedau la aşa numitele plăceri desvăluite prin saloanele de dans, varieteuri şi muzik hall-uri. Nimic nu se face astăzi mascat după uşă cu perdea, ci în mod public”. Noile tendinţe, deşi asimilate, nu înlocuiesc brusc vechile gusturi, ci coabitează, uneori stârnind râsul: prezența la serata comercianților din localitate, organizată în 28 ian. 1928, a unei trupe de Jazz alături de o orchestră de țigani! Societatea este cuprinsă de spritul progresului; învențiile apărute înainte de război pătrund în rândul maselor. În 1926 lugojenii care achiziționaseră un aparat de radio recepționau concerte pe calea undelor din Paris sau Londra. Se redeschide al doilea cinematograf (după Olympia), vechiul “Apollo”, despre care P. Mirenus, în nr. 6 din 1932 al Răsunetului afirma că :„Noul cinematograf nu poate fi decât un nou propagator al depravării care va urma desigur în viitor acelaşi drum ca celelalte cinematografe prin interpretarea filmelor imorale […].Filmele tipărite cu roşu şi înfrumusețate cu inscripţia ademenitoare « numai pentru adulţi » nu vor înceta de a se servi publicului”.

          În perioada interbelică globalizarea este resimțită prin prezența tot mai mare a produselor de import, după cum remarca ziaristul Danilă Pușa în cunoscuta rubrică „Notiţe” : „Ne americanizăm parc’că suntem în ţara lui Henry Ford. Dispare carul cu boi, dispare «fiakerul» cu roibi cu zurgălăi şi în locul acestora pretutindeni îşi face apariţia năluca de automobil, care acuma e aici, peste 5 minute la… Coştei la rugă…”(Răsunetul, nr. 18 din 1927).

         Trecutul apropiat, ușor idealizat, al perioadei dualiste, când Lugojul, animat de burghezia română, s-a afirmat ca un puternic centru național, este frecvent utilizat pentru a critica transformările survenite în societatea românească interbelică: „[…] generaţia trecută cum era de unită sufleteşte. Intelectualul, meseriaşul şi economul, toţi formau o masă puternică românească, pe când în zilele noastre suntem desbinaţi pentru că trăim în era României Mari. […] harnicii noştri meseriaşi, economi şi intelectuali, care nu se făloseau ei în straele lor simple, cercetau cu mic cu mare sfânta biserică pe când azi fracul şi lacul îi opreşte, pe motiv că nu e la modă […] Pudra, roselele (n.n vopsele), oglinda, cinematograful, Corso, răpeşte timpul femeilor care în loc să cerceteze casa lui Dumnezeu mai bine frământă oare întregi Corsul […]. Dacă s’ar pomeni din somn strămoşii noştri ş’or vedea pe Nana Uţă cu Bubi copf (n.n. tunsoarea „Bob”), cu rochia deasupra de genunchi, călătorind pe bicicletă, ar lua câmpii […] În loc de Bună ziua se zice Bonjour şi în loc de mulţumesc mersi” (Răsunetul, nr. 52 din 1929).

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Mai multe în Cultură

Opera monumentală a unui artist timişorean, pe pereţii unui oficiu de turism din Franţa

Banatenii28 iulie 2017
muzeu Lugoj

Muzeul de Istorie din Lugoj, apel pentru salvarea porților vechi de sute de ani

Banatenii28 iulie 2017

Şcoală de vară în Timiş, pentru studierea Holocaustului. Printre participanţi se află şi doi supravieţuitori

Banatenii24 iulie 2017

Semenic FestRock continuă şi în acest weekend. „Trenul Pierdut” se poate prinde în Poiana Lupului

Banatenii21 iulie 2017

VIDEO Jurnalistul britanic care a realizat documentarul Wild Carpathia, apel pentru salvarea Băilor Herculane: “Guvernul nu face nimic!”

Banatenii19 iulie 2017

A murit actorul care a primit “Oscar”, pentru rolul în care l-a interpretat pe bănăţeanul Bela Lugosi

Banatenii17 iulie 2017

Trupa CARGO urcă în premiera pe scena de La Capiţe, din Timişoara

Banatenii15 iulie 2017

Trupa „Timpuri Noi” deschide SemenicFest Rock de la Gărâna

Daniel Groza15 iulie 2017

Caransebeş, oraşul românesc cu cele mai multe sculpturi monumentale din Europa, realizate de artişti din întreaga lume

Banatenii10 iulie 2017

Amintiri dureroase! Cum au suportat copiii bănăţenilor deportarea în Bărăgan

Banatenii3 iulie 2017

Final de stagiune la Teatrul Naţional Timişoara, cu Rambuku de Jon Fosse

Daniel Groza3 iulie 2017

Baroque||Urban, ediția a II-a, aduce la Timișoara uimitoarele sculpturi ale artistului Virgilius Moldovan

Banatenii28 iunie 2017