Lugojeanul

Social

DOCUMENTAR – Un săpunar, ajuns primar de Lugoj, cere de la împărat privilegii pentru comunitate

DOCUMENTAR – Un săpunar, ajuns primar de Lugoj, cere de la împărat privilegii pentru comunitate

Autoliv

Unificarea administrativă, survenită în 1793, a constituit o soluție de compromis între doleanțele locuitorilor de pe ambele maluri ale Timișului, care sperau la prosperitatea economică a Lugojului prin noi privilegii, și pretențiile financiare ale camerei erariale – proprietarul funciar – respectiv  Comitatul Caraș, care, în continuare, controla cu strictețe activitatea magistraturii locale.

Limitările instituției primăriei de natură administrativă și economică (venituri mici în comparație cu cheltuielile) au devenit pregnante pe parcursul secolului al XIX-lea, întârziind dezvoltarea edilitară a târgușorului, râvnită de “lugojenii care au gustul eleganței, îngrijirii și culturii […]”, constatare enunțată într-un raport din 1832, al comitelui Carașului, care încheie cu aprecierea că: ”după port și obiceiuri, locuitorii s-ar putea compara cu cetățenii celorlalte orașe regale”.

Mandat de doi ani pentru primar

În pofida acestor aspirații “decente” ale clasei de mijloc, Lugojul a rămas până în 1889 un târg cameral (“Lugos Kamárai mezőváros”), în fruntea căruia s-au succedat o serie de primari, aleși din rândul celor mai influenți cetățeni. Cu greu putem atribui realizările de natură edilitară unui ales sau altuia în intervalul 1793-1889 ( mandatul scurt de 2 ani, birocrația care întârzia aplicarea măsurilor în timp util), ci  mai degrabă unui grup elitar pe care îl regăsim în conducerea orașului ani de-a rândul.

Dintre acești senatori, prin rotație, a fost ales primarul denumit în epocă “birău mare”, “judele orasiului” sau “Stadtrichter”. Putem desprinde concluzii interesante despre evoluția și compoziția burgheziei locale din secolul al XIX-lea dacă ne îndreptăm privirea asupra ocupațiilor celor aleși să conducă Lugojul între 1793-1889: fierar ( J. Andrasichtz – 1793), geamgiu (J. Kelemen – 1805), cizmar (Gh. Ursu – 1820, 1836), dogar (W. Bayer – 1822), brutar (F. Bee – 1827, 1835; F. Bayer – 1879), săpunar (J. N. Oszetzky – 1829, 1840, 1845), armurier (F. Kuffrik – 1864, 1873), cojocar (I. Pavel – 1866), negustor ( Sasu Ioan – 1796; Palfi Adam – 1800; Sima Stefanovici “grec”- 1810, 1819; Radivoi Topala -1825, 1829, 1832; C. Udrea – 1848, 1857, 1876, J. Liszka- 1855, 1859; J.Kondaly -1861), protopop ortodox (Ș. Atanasievici -1815), avocat (C. Alexandrovici – 1843; C. Rădulescu – 1882), contabil (J. Ianculescu -1875) etc.

Deși administrația locală se confruntă cu o serie de neajunsuri în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sesizăm străduința instituției de a se ocupa de multiplele chestiuni edilitare, administrative, financiare și sanitare ale târgului: întreținerea (rigole și pietriș, demararea acțiunii de pavare în 1831 cu piatră rotundă de râu) și curățarea drumurilor publice (ridicarea gunoiului, angajarea de măturători pt. îndepărtarea prafului din ulițe în 1799), iluminatul stradal (lămpi cu ulei de rapiță), consolidarea malurilor Timișului, ecarisaj (1795), susținerea financiară a orfanilor și a bolnavilor orașului, înființarea unui spital orășenesc (1819), salariul învățătorilor, a funcționarilor locali, remunerația celui care trăgea orologiile ( primul 1788, al doilea 1829), achitarea taxei pentru anunțurile făcute publice prin bătaia tobei etc.

Oszetzky – primarul care cere drepturi la Viena

Exponent al burgheziei locale, Johann Nepomuk Oszetzky (1795-1867) este o personalitate marcantă a Lugojului, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, prin activitatea meritorie depusă în slujba orașului. Născut într-o familie de coloniști germani (de la tatăl, Johann, orginar din Neurauschnitz, a deprins meseria de săpunar), J. N. Oszetzky se va implica în viața comunală îndeplinind funcția de senator, delegat și primar în trei mandate (1829-1831, 1840-1842, 1845-1847).

Înflorirea  economică a Lugojului de mai târziu se datorează organizării meseriașilor  în 4 bresle (prima în 1818), fenomenul declanșând dorința de afirmare a  burgheziei în plan cultural și social. Năzuința lugojenilor, accentuată prin petițiile trimise  în repetate rânduri (1782, 1791, 1807, 1817), de a obține arendarea privilegiilor urbariale regale, respectiv transformarea Lugojului în oraș liber regesc, se regăsește în preocupările lui J.N. Oszetzky.

În calitate de emisar al orașului va efectua trei călătorii la Viena pentru a cere aceste drepturi: prima în 1828, în ziua de 28 iulie având o audiență la împăratul Francisc I care, însă, nu îi aprobă decât prelungirea contractului existent, a doua în 1834, soldată cu eșec, din cauza stării de sănătate precare a împăratului care  nu îl primește în audiență, în cea de-a treia, la sfârșitul anului 1842, înaintează petiția care, din motive birocratice, va fi rătăcită până la Revoluția din 1848. Preocupările artistice ale săpunarului J. N. Oszetzky, care își avea casa cu atelierul în Ulița Cazinoului, la nr. 207/1857 (astăzi Str. N. Bălcescu, blocurile cu 4 etaje, vizavi de blocul turn), exemplifică modelul burghezului din Perioada Biedermeier: frecventează teatrul din Lugoj ( ridicat în 1835), redactând recenzii la piesele jucate (publicate în Temesvarer Wochenblatt din 1842), a fost membru fondator al Reuniunii germane de cântări și muzică, constituită în 1852.

Prefacerile culturale survenite în societatea lugojeană, le percepem începând cu anii ’30 ai secolului XIX, prin prisma preocupărilor pentru educație, fie într-un mediu instituțional (înființarea gimnaziului latin în 1837), fie într-un mediu privat, prin lectura cărților și a ziarelor la care erau abonați.

Corespondent la ziarul central din Pesta, Vereinigte Ofner-Pester Zeitung, la care primăria își făcuse abonament încă din 1836, J. N. Oszetzky se confruntă în ultimul său mandat cu două situații extraordinare – incendiile din 1842: cel din Lugojul Român (21 iulie) când au ars 300 de case (biserica ortodoxă, primăria, prefectura), 200 de  familii rămânând pe stradă, respectiv în Lugojul German (29 aug.), când au ars în cele două străzi principale (farmacia, hanurile, sinagoga, cazarma) 29 numere de casă, în total 50 de clădiri ( Vereinigte Ofner-Pester Zeitung, nr. 74, 15 sept. 1842).

Primarul împreună cu autoritățile comitatului au depus eforturi considerabile pentru ajutorarea sinistraților ( apel la colectă publică pe prima pagină, sub titlu, a ziarului Vereinigte Ofner-Pester Zeitung din 31 iulie 1842), ridicarea noilor case din materiale durabile. Momentul este prielnic pentru impunerea de către Comisia de înfrumusețare a orașului a unor reguli urbanistice (sistematizarea orașului după un plan al ing. Gh. Marsovszky), care însă nu vor fi puse în practică.

În 1854 Oszetzky se mută  la  Timișoara la una din fiicele sale. După moartea soției, Sofia (n. Mayer), în 1856, acesta va călători, încercând să-și aline durerea și singurătatea. Johann Nepomuk Oszetzky, un om plin de merite, devotat familiei și comunității în care s-a născut, a decedat în anul 1867 la Pressburg (Bratislava).

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Social

Mai multe în Social

Tânăr, prins de jandarmi cu substanţe interzise: nouă pliculeţe de marijuana

Banatenii22 septembrie 2017

Patruzeci de persoane duse la audieri după percheziţiile la locuințele membrilor unei grupări specializate în trafic de droguri de risc

Banatenii20 septembrie 2017

Două fete, de 13 şi 19 ani, prinse de poliţişti după ce au dat lovitura la magazinul de cosmetice

Banatenii20 septembrie 2017

Avertizare de ultimă oră! Se întorc furtunile, mai multe zone ale ţării vor fi afectate

Banatenii19 septembrie 2017

Colgate România și voluntarii Crucii Roșii Române învață 100 000 de copii din 16 județe cum să aibă o igienă orală corectă

Banatenii13 septembrie 2017

Record de sancţiuni, în două ore! Poliţiştii din Timişoara au dat 122 de amenzi pentru nereguli rutiere

Banatenii12 septembrie 2017

A început şcoala şi pentru minorii infractori. 123 de elevi în Centrul Educativ Buziaş

Banatenii11 septembrie 2017

Weekend încărcat de fărădelegi. Poliţiştii au aplicat 440 de sancţiuni contravenţionale

Banatenii11 septembrie 2017

Poliţiştii au prins un hoţ, care a furat o bicicletă. Acum îl caută pe proprietar

Banatenii11 septembrie 2017

Un cărăşean le-a luat aurul mongolilor. I-a încântat cu mâncarea pe care a gătit-o

Banatenii11 septembrie 2017

Compartimentul pentru Economie Socială din cadrul AJOFM Timiş acordă gratuit consultanță antreprenorilor

Banatenii7 septembrie 2017

Setea, bat-o vina! Au furat alcool de la magazinul din sat, dar au fost prinși de polițiști

Banatenii7 septembrie 2017