Inchiriere spatii Lugoj

Cultură

DOCUMENTAR – Constantin Rădulescu, primarul care a luptat pentru emanciparea culturală a românilor din Lugoj

DOCUMENTAR – Constantin Rădulescu, primarul care a luptat pentru emanciparea culturală a românilor din Lugoj

Autoliv

Evenimentele revoluționare desfășurate între anii 1848-1849 au subliniat, pe lângă dorința de libertate a popoarelor implicate în conflictul armat, necesitatea transformării societății central-europene, marcând, totodată, startul procesului de modernizare în această parte a bătrânului continent. În provincie, schimbările s-au produs treptat, tardiv în raport cu centrul, prin intermediul elitelor locale.

Regimul neoabsolutist (1849-1860), în ciuda restricțiilor politice impuse, a  susținut consolidarea economică a clasei de mijloc, favorizând asimilarea tendințelor burgheze europene în sânul comunității lugojene: înființarea primei tipografii, urmate de primul ziar local, Lugoser Anzeiger (1853), înmulțirea bibliotecilor ( școlare, de împrumut etc), afirmarea unor exigențe în materie de urbanism, cererile fiind satisfăcute în parte, după posibilități, de administrația locală ( iluminatul stradal este sporit prin amplasarea unui număr de 33 de lămpi cu ulei în 1854; în timpul primarului J. Liszka este amenajată “promenada” pe malul Timișului, lângă gimnaziu – primul spațiu de loisir al orașului) etc. Străzile Lugojului, deși primesc nume oficiale în 1856, abia în 1864 – mandatul primarului F. Kuffrik (armurier de meserie) – sunt amplasate plăcuțele cu numele străzilor în limba română și germană și numerele de casă.

Înfrumusețarea localității, atât de râvnită de lugojeni, este reclamată în presa locală, răspunsul venind (de cele mai multe ori) din partea particularilor. Spre exemplu, în 1866, Johann Höcher ridică statuia Sfântului Ioan Nepomuk pe malul Timişului, aducând o notă aparte locului care de atunci s-a numit Piața Sf. Ion (a fost demolată în anii ’60 pentru a face loc Casei de Cultură a Sindicatelor).

Primărie, în pragul falimentului

Instituția primăriei, pe lângă faptul că nu a putut să asigure lucrările de întreținere și amenajare a spațiului public din cauza bugetului infim pe care l-a avut, a ajuns în pragul falimentului la sfârșitul anilor ’60, riscând să fie scoasă la licitație de către fisc pentru impozitele restante. Vinovații morali ai catastrofei din 1869 au fost: primarul Ioția Pavel (cojocar de meserie) și protojudele Lugojului, Vasile Stoian – ambii aflați sub aripa protectoare a prefectului de Caraș, Ioan Faur, prin legăturile matrimoniale avute, primul cu sora lui Faur, respectiv cel de-al doilea cu verișoara acestuia! Profitând de indolența și dezinteresul lor, casierul orașului împreună cu controlorul au delapidat suma de 14.000 de fl. din bugetul local.

În perioada următoare, cu concursul unor primari responsabili (F. Kuffrik, contabilii Ianculescu și Stanislievici, C. Udria) administrația locală revine la o oarecare stabilitate, Lugojul înregistrând câteva reușite: inaugurarea noului spital comunal (1874 – actuala Școală de Arte ), gara (1876), mutarea Regimentului VII de Honovezi în 1877, unificarea comitatelor Caraș și Severin (1881) etc.

Rădulescu, trei mandate de primar

Cu ocazia alegerilor comunale din 1882, este desemnat ca primar al Lugojului, Constantin Rădulescu. Notorietatea acestuia în cercurile românești din Banat se datorează personalității sale complexe: un om integru cu principii solide, cu un larg orizont cultural ( alături de limbile germană, maghiară cunoscând și limba franceză), devotat familiei, înfocat luptător pentru emanciparea culturală a românilor, un orator remarcabil etc.

Născut în Chizătău, pe 24 feb. 1824, într-o familie de preoți, Constantin Rădulescu, după ce realizează studiile gimnaziale la Lugoj și pe cele liceale în Timișoara, absolvă în 1847 Politehnica din Pesta. În timpul Revoluției de la 1848-1849, ocupă funcția de inginer al orașului Timișoara. La începutul anilor ’50 este numit inginer-inspector al cadastrului din Banat, rezidând în Ciacova până în 1854 când este mutat la Lugoj. Deține funcția de inginer-șef al Comitatului Caraș timp de doi ani, în 1863 fiind destituit în urma unor intrigi politice.

Având familie și copii de întreținut, Rădulescu, muncește la măsurarea domeniului familiei Mocioni din Foeni, în paralel frecventând cursurile Facultății de Drept din Debrecen. După absolvire, în 1871 își deschide un birou de avocatură în Lugoj. Reprezentant legal al Episcopiei ortodoxe a Caransebeșului, acesta este ales  în 1870 ca deputat sinodal în cercul Lugojului. Îl găsim implicat în viața social-culturală a Lugojului, ca membru fondator al Societății de lectură din Lugoj și participant nelipsit de la convenirile sociale, balurile și seratele românești.

Încrederea pe care lugojenii au acordat-o lui Rădulescu, ales primar în trei mandate (1882-1886) se datorează competențelor sale profesionale dobândite în activitatea de inginer. Beneficiind de sprijinul senatorilor comunali, Rădulescu schițează, prin măsurile adoptate, planul dezvoltării urbanistice ale Lugojului, ulterior continuat de Árpád Marsovszky: canalizarea cartierului Balta Lată (secarea bălților în 1882), curățarea malurilor Timișului, plantarea pomilor în Piața Isabella (1883, actuala J.C. Drăgan), adoptarea unui regulament de ordonare și funcționare a șatrelor din piața Lugojului (1882),  zidirea primei cazărmi de pe Str. Bocșei (1884) împreună cu dreptul primăriei de a arenda băutura pentru aceasta.

Propune edificarea unui pod de fier în locul celui de lemn în anul 1887. Chestiunea este amânată din cauza costurilor de construcție. După lungi dezbateri, petiția înaintată Ministerului de Interne în 1886 este aprobată.

Lugojul devine oraș cu magistratură rânduită în 1889. Costurile suplimentare la care sunt supuși contribuabilii îi determină pe mai mulți români din administrație să dezaprobe schimbarea statutului orășenesc. Ajuns la vârsta de 65 de ani, Rădulescu se retrage din administrație, punând bazele Băncii “Lugojana”, a cărui director a fost până la decesul său survenit în data de 7 sept. 1895.

La intervenția expresă a lui Rădulescu, în 1891 la comitat, noile plăcuțe stradale, proiectate doar în limba maghiară, vor deveni bilingve, fiind adaptate celor două comunități: română și germană. Reamintim faptul că, pe lângă meritele profesional-culturale, Constantin Rădulescu, împreună cu soția Paulina (n. Șeiman) a întemeiat o ilustră dinastie românească, din care amintim următoarele personalități: scriitoarea Sofia Vlad-Rădulescu (fiica), nepotul acestuia, poetul dialectal Victor Vlad Delamarina, copii cuplului  C. Brediceanu și Cornelia Rădulescu (nepoții: Tiberiu, Caius și Sempronia Brediceanu), compozitoarea Elena Rădulescu (fiica) căsătorită cu George Dobrin.

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Mai multe în Cultură

Timișoara vrea să “rupă gura” Târgului de Turism al României

Banatenii1 noiembrie 2017

Spinul – operă de artă, pe cea mai modernă clădire a Timișoarei

Banatenii24 octombrie 2017

O piesă a Teatrului Național Timișoara, selecționată în Festivalul Național de Teatru

Banatenii19 octombrie 2017

Marco Mendoza, revine la Timisoara cu un concert extraordinar

Banatenii9 octombrie 2017

Cinci piese prezentate de actorii Teatrului Național din Timișoara, la București, Iași și Oravița

Banatenii3 octombrie 2017

Aura Twarowska este noul Cetăţean de Onoare al Lugojului. Consilierii locali nu au mai respins proiectul

Banatenii29 septembrie 2017

Un artist timișorean deschide sezonul la Pôle Culturel de Drusenheim din Franța

Banatenii25 septembrie 2017

A murit istoricul Banatului: „Am muncit toată viața, ca să trăiesc și după moartea mea“

Banatenii24 septembrie 2017

Evenimente de clasă în debutul stagiunii la Teatrul Național Timișoara

Banatenii14 septembrie 2017

Festivalul de Film Central European a ajuns la Timişoara şi, în premieră, la Lugoj

Banatenii4 septembrie 2017

Ce mesaj a transmis Aura Twarowska, după ce Consiliul Local Lugoj a respins proiectul prin care i se acorda titlul de Cetăţean de Onoare

Banatenii1 septembrie 2017

Când orgoliile consilierilor sunt mai importante decât valorile oraşului. Consiliul Local Lugoj a respins acordarea Titlului de Cetăţean de Onoare Aurei Twarowska

Banatenii31 august 2017